Au dat tastele computerelor pe uneltele de grădinărit, notificările e-mailurilor intrate în inbox pe zumzetul albinelor şi dimineţile petrecute în metrou sau la semafor pe cântecul cocoşului. În final, au dat corporaţia pe munca în agricultură, la ţară. Sau dacă nu au renunţat la joburile în companii, le-au adus o extensie care să completeze satisfacţia de zi cu zi. Şi treptat, reşedinţa lor de vară - uneori şi de iarnă - s-a mutat la ţară.

1. Din HR în grădina de legume - Legume Verzi

Pe Corina Matu şi logodnicul ei, Constantin Hodorogea, pandemia i-a dus cu gândul, dar şi cu trupul la Băleni, o localitate din judeţul Dâmboviţa, unde s-au mutat atunci când au ales să petreacă starea de urgenţă mai degrabă în aer liber decât într-un Bucureşti sufocant.

Odată mutaţi la părinţii Corinei, au constatat că prietenii lor din Capitală râvneau la legumele pe care ei le aveau la discreţie, aşa că au început să construiască o pagină de Facebook, apoi un website, apoi o întreagă afacere şi să facă livrări la domiciliu. Şi aşa a început povestea Legume verzi.

„Deşi nu am părăsit jobul în corporaţie, pot spune că acesta m-a ajutat pe alocuri să-mi şlefuiesc competenţele digitale şi de comunicare. Este adevărat însă că a venit la pachet cu multe provocări şi că nu mi-a permis să aloc timpul necesar pentru a creşte şi mai mult mica noastră afacere”, povesteşte Corina Matu.

Experienţa ei este în domeniul resurselor umane şi employer branding, lucrând în paralel într-o companie IT. Constantin Hodorogea, la rândul său, a lucrat într-o agenţie de marketing, iar pe lângă Legume verzi, este consultant şi mai deţine o companie de ilustraţii 3D. În businessul propriu, amândoi se ocupă de stocuri, vânzări şi marketing.

„Am crescut într-o familie cu spirit antreprenorial şi dintotdeauna

mi-am dorit să am parte de o experienţă antreprenorială. Tatăl meu a fost mereu împărţit între locul de muncă de la oţelărie şi munca din agricultură, iar mama este cel mai bun om de vânzări pe care l-am cunoscut. Pot spune că am avut exemple foarte bune în familie şi împreună am început această mică afacere.”

Venirea pandemiei a fost o bună ocazie de a gândi strategii pentru a vinde recolta din culturile de la Băleni, aşa că de la un simplu formular în Google, Corina şi Constantin au reuşit să dezvolte un magazin online pentru cei care le-au devenit între timp clienţi fideli.

„Motivaţia mea a pornit de la dorinţa de a-i ajuta pe părinţii mei

să-şi distribuie produsele din gospodărie. Am găsit oameni care apreciază munca noastră şi am văzut impactul pozitiv pe care îl putem avea asupra stilului lor de viaţă. Rezultatele din acest proiect vin la pachet cu o încărcătură emoţională foarte puternică şi cu o imensă bucurie.”

Lobodă, spanac, ţelină, ardei, mere, pere, fasole, gutui, vinete – de toate pentru toţi se găsesc în magazinul online Legume verzi, cu preţuri de la 1 leu la 15 lei, în funcţie de produs. Clienţii care cumpără de la Legume verzi sunt, în mare parte, mămici cu copii care abia au început diversificarea, persoane care îşi doresc să aibă un stil de viaţă mai sănătos, oameni cu alimentaţie vegană sau vegetariană, dar şi multe alte persoane care vor să mănânce legume şi fructe autentice, cu gust.

„În acest moment, capacitatea de producţie este ceva mai mare decât cererea şi credem că există o oportunitate mare să dezvoltăm produse derivate din culturile noastre.”

Corina Matu admite că, fără pandemie, Legume verzi nu ar fi existat astăzi. Nu visase niciodată să facă un business în agricultură şi, neforţată de împrejurări, nu ar fi început să construiască ceva în această direcţie. Doar că, în timpul pandemiei, s-a creat spiritul de susţinere a afacerilor locale şi a oamenilor care lucrează câmpurile cu trudă şi acela a fost declicul. Aşa că acum, cei doi antreprenori nu îşi doresc decât să ajungă în bucătăriile şi mai multor exploratori de gusturi.

2. Înapoi acasă - Livada de la Argeş

Ioana Nistorescu, cofondatoare Livada de la Argeş:„Crescând în familie de antreprenori, iar bunicii paterni ocupându-se dintotdeauna cu negoţul cu fructe, cred că mi-a rămas în sânge şi nu mai scap de microb. Este un sentiment incredibil când primim feedback pozitiv de la clienţi. Acest lucru nu îl găseşti în joburile de zi cu zi din industria IT sau digitală. Plus că, atunci când un produs fizic pleacă din mâinile tale către un client, ai o satisfacţie mult mai mare decât la un e-mail sau un raport.”

Nici Ioana Nistorescu nu a renunţat – cel puţin deocamdată – la jobul full time, deşi a „sădit”, la Curtea de Argeş, o afacere în agricultură. A lucrat, până la începutul lunii iunie, într-un start-up fintech, iar apoi s-a mutat la eMag, unde este project manager pentru expansiunea internaţională, fiind convinsă că mai are de învăţat multe pe partea de comerţ online. Astăzi, îmbină jobul cu businessul Livada de la Argeş, o activitate încă sezonieră.

„De când am venit în Bucureşti la facultate, în 2008, am avut în minte ideea că mă voi întoarce în Curtea de Argeş ca să fac un business. Am făcut Facultatea de Administrarea Afacerilor (FABIZ) la ASE şi am crescut într-o familie de antreprenori”, povesteşte Ioana, care şi-a pus cei zece ani de experienţă în e-commerce şi tehnologie în slujba afacerii familiei.

Povestea Livezii de la Argeş este, de fapt, povestea mai multor generaţii. Bunicul patern se ocupa încă din anii ’70 cu pomicultura şi vânzarea fructelor în pieţe şi locaţii engros. Era o activitate în care toată familia era implicată. După ce el a murit, tatăl Ioanei a decis că este momentul să refacă livezile, ei având două livezi, la distanţă de câţiva kilometri. Aşa că, începând din 2008, tatăl ei, inginer silvic de profesie, a început să scoată pomii vechi şi să planteze pomi tineri. Uşor-uşor, aceştia au început să producă şi a apărut o nouă problemă de tratat: vânzarea fructelor.

Au făcut iniţial aşa cum învăţaseră de la bunicul familiei, adică au mers cu roadele în piaţă, doar că mediul economic se schimbase foarte mult faţă de anii 1990-2000, când nu existau hipermarketuri, care să acapareze clientela pieţelor agricole. Ceva s-a schimbat însă în 2020, când pandemia a modificat comportamentele consumatorilor.

„Crescând în familie de antreprenori, iar bunicii paterni ocupându-se dintotdeauna cu negoţul cu fructe, cred că mi-a rămas în sânge şi nu mai scap de microb. Este un sentiment incredibil când primim feedback pozitiv de la clienţi. Acest lucru nu îl găseşti în joburile de zi cu zi din industria IT sau digitală. Plus că, atunci când un produs fizic pleacă din mâinile tale către un client, ai o satisfacţie mult mai mare decât la un e-mail sau un raport”, spune Ioana Nistorescu.

Ca business, Livada de la Argeş este deţinută de tatăl Ioanei, iar rolul ei este să contribuie la promovare şi branding, să păstreze legătura cu clienţii şi să se ocupe de tot ceea ce presupune livrarea fructelor către clientul final.

Din cele două livezi, situate în comuna Albeştii de Argeş, de lângă Curtea de Argeş, pleacă mere, pere şi prune către două tipuri de clienţi, în linii mari. Este vorba, pe de o parte, de familii tinere cu copii mici, care caută cele mai bune fructe, iar pe de altă parte, de persoane peste 45-50 de ani, cu venituri peste medie, care au regăsit în fructele din Livada de la Argeş gustul de altădată. Un kilogram de mere din Livada de la Argeş costă

6 lei, unul de pere – 8 lei, unul de prune – 5 lei, iar antreprenorii furnizează şi serviciul de livrare, după ce comenzile sunt plasate pe site.

„Îmi doresc un business de familie, nu să facem ceva industrial. Pentru mine e important să ajung să am clienţi care ne aleg an de an – atât eu, cât şi tata punem foarte mare accent pe loializarea clienţilor. Vedem ce direcţie vom alege – pe mine personal mă atrage foarte mult şi agroturismul. Cine ştie?”

Cert este că pandemia şi-a jucat rolul ei în creşterea businessului. Pomii şi fructele erau şi sunt acolo, dar Livada de la Argeş nu ar fi existat ca brand dacă nu venea această criză sanitară. Iar din toată această experienţă, Ioana spune că a învăţat o lecţie importantă pentru orice business: trebuie totdeauna să meargă ea către client, nu să aştepte să facă el primul pas.

3. Programatorul dintre albine – 3albine

Ionuţ Ţăranu, cofondator 3albine.„M-am îndrăgostit de albine, am stupina mea la ferma din Brăila. Iar pasiunea pentru tehnologie se îmbină plăcut cu cea pentru agricultură, pentru că lucrez şi am investit în câteva start-up-uri care aduc tehnologia în agricultură. Printre ele, Apiary Book, unde ajutăm apicultorii să ducă mai departe şi la alt nivel pasiunea pentru apicultură.”

Ionuţ Ţăranu este de profesie programator, iar timpul liber pe care i-l lăsa jobul îl petrecea, încă de acum câţiva ani, pe câmpuri, dându-le o mână de ajutor apicultorilor care veneau la ferma familiei sale. Aşa i-a venit ideea să se implice într-un business cu miere. S-a asociat cu Silvian Chiruţă – jurist la bază, şi cu Maria Ilinca – muzician, şi au ales să îmbutelieze miere sub eticheta 3albine.

„Au fost ani grei, dar am alături de mine o echipă frumoasă. M-am îndrăgostit de albine, am stupina mea la ferma din Brăila. Iar pasiunea pentru tehnologie se îmbină plăcut cu cea pentru agricultură, pentru că lucrez şi am investit în câteva

start-up-uri care aduc tehnologia în agricultură. Printre ele, Apiary Book, unde ajutăm apicultorii să ducă mai departe şi la alt nivel pasiunea pentru apicultură”, povesteşte Ionuţ Ţăranu.

Businessul 3albine, ale cărui baze au fost puse în 2018, are două direcţii: una de producţie de miere din cei 20 de stupi proprii şi una de colectare de miere de la alţi apicultori şi îmbuteliere.

„Tot timpul te gândeşti să te extinzi. Avem în plan culturi de lavandă, de exemplu. Trebuie să investim în sisteme performante de irigat, de monitorizat culturi din satelit. Sunt atât de multe de făcut!”

Borcanele de miere 3albine au 275 de grame. Preţurile sunt stabilite în funcţie de lot, de cât de mare este efortul găsirii unui tip de miere, de costurile de ambalare. De pildă, preţul unui borcan de miere de prun este de 30 de lei. Din portofoliu fac parte şi mierea de cireş, de coriandru, de salvie, de pădure şi altele.

„Am stat destul de mult în natură în perioada pandemiei, aşa că ăsta poate să fie un avantaj. Doar că efectele pandemiei au lovit şi în agricultură. Avem totuşi un an agricol bun şi, dacă mai vin doi-trei la fel, probabil că ne vom recupera pierderile de anul trecut”, crede Ionuţ Ţăranu.

Viaţa la ţară a devenit, în pandemie, un refugiu preţios pentru mulţi dintre cei care îşi petrec zilele doar în apartament, indiferent de numărul de camere. Prin urmare, şase din zece români care locuiesc mediul urban spun că pandemia le-a influenţat sau le-a schimbat opinia privind perspectiva de a locui la ţară, iar 62% declară că şi-ar putea imagina să se mute la ţară în 1-2 ani, potrivit studiului Digitalizarea Europei, comandat de Vodafone Institute şi realizat de Kantar, care a cuprins peste 15.000 de persoane intervievate din 15 ţări europene, inclusiv România.

În ceea ce priveşte avantajele de a locui la ţară, 74%, respectiv 80% dintre românii intervievaţi consideră apropierea de natură şi beneficiile sale pentru un stil de viaţă sănătos ca fiind cele mai mari câştiguri. Doar 19% au indicat nivelul chiriei mai scăzut. Avantajele traiului la ţară predomină pentru 44% dintre românii din urban.

Mutatul la ţară nu se poate face însă în orice circumstanţe – condiţia numărul unu pentru a locui la ţară este de departe o conexiune bună la internet: 69% dintre românii intervievaţi spun că aceasta este obligatorie, iar pentru 25% este de preferat. Această constatare este comună în rândul tuturor ţărilor europene, arată acelaşi studiu. Sondajul a inclus Cehia, Estonia, Franţa, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Spania, Suedia, Marea Britanie.