Încă de la începutul timpului, oamenii au visat şi au căutat viaţa veşnică.

Homarii şi o specie de meduză ne oferă indicii despre cum ar putea arăta nemurirea în lumea naturală.

Evoluţia nu se pretează cu uşurinţă la longevitate, iar filosofia ar putea sugera că viaţa este mai preţioasă fără nemurire.

Una dintre cele mai vechi piese de literatură epică pe care le avem este cunoscută sub numele de Epopeea lui Gilgamesh. Este uşor să te pierzi în toată mitologia antică – animale vorbitoare şi bătălii eroice – dar în centrul ei se află una dintre cele mai fundamentale şi universale căutări din toate timpurile: căutarea nemuririi. Este vorba despre Gilgamesh care vrea să trăiască veşnic.

De la poezia mesopotamiană la Indiana Jones şi ultima cruciadă, de la merele de aur la piatra filozofală, oamenii, pretutindeni, şi-au dorit şi au căutat viaţa veşnică.

Şi totuşi, poate că secretul nemuririi nu este atât de evaziv pe cât am putea crede. Mai degrabă decât obiecte sfinte sau science fiction, trebuie doar să privim spre lumea animală pentru a vedea cum natura, cel mai magic dintre locuri, ar putea fi capabilă să răspundă la una dintre cele mai vechi întrebări care există.

Se crede că homarii au fost studiaţi de mult timp de ştiinţă. Cu toate acestea, oamenii de ştiinţă au descoperit recent că aceste crustacee cu zece picioare sunt teoretic nemuritoare, relatează The Big Think. Nu îmbătrânesc, nu-şi pierd funcţia reproductivă sau apetitul şi sunt mereu active şi pline de energie.„Faptul că viaţa are un sfârşit este ceea ce o face atât de frumoasă”, spune filosoful Johnny Thomson.

Cititi mai multe pe www.alephnews.ro