In momentul de fata, in instantele din Romania exista 32.000 de dosare de insolventa, dintre care 15.000 au fost initiate in primele sapte luni ale anului 2009. Fata de cele 8000 de dosare din anul 2007, pana la sfarsitul anului se estimeaza triplarea numarului acestora, potrivit lui Arin Octav Stanescu, Managing Partner al Stanescu Milos, Dumitru & Asociatii. Deschiderea procedurii insolventei la cererea debitorului ii aduce acestuia unele avantaje. Astfel, cererea debitorului se judeca de urgenta in termen de cinci zile in camera de consiliu. Lorena Stoian, partener al firmei de avocatura Vasile Deleanu si Asociatii, a afirmat, in cadrul unui eveniment organizat de ZIARUL FINANCIAR ca, furnizorii de servicii vitale - electricitate, gaz, apa, telefon - nu au dreptul sa sisteze serviciile catre averea consumatorului, in perioada de observatie si reorganizare. Insolventa atrage dupa sine si stoparea curgerii dobanzilor, majorarilor de intarziere si a penalitatilor, iar recuperarea propriilor creante se face cu scutirea platii taxelor judiciare de timbru. Un alt avantaj al acestei proceduri, adauga avocatul, il constituie incetarea anumitor contracte cu proceduri simplificate si costuri minime, inclusiv a contractelor individuale de munca. Totodata, instanta este obligata sa tina seama de optiunea debitorului in ceea ce priveste alegerea administratorului judiciar care va supraveghea procesul de reorganizare si poate contribui la succesul restructurarii.

"Insolventa la cererea debitorului trebuie vazuta ca o umbrela de vreme rea, debitorul intrand sub protectia Tribunalului inca de la data deschiderii procedurii", conchide Stoian.

Pe de alta parte, trebuie luate in calcul si riscurile declansarii voluntare a acestei proceduri. Avocatul Geanina Oancea, Senior Manager al BDO Conti Insolvency, remarca, in primul rand, perceptia negativa in ceea ce priveste fenomenul insolventei, perceptie generata de factorul cultural, dar si de istoria ultimilor zece ani caracterizata prin numarul impresionant de cazuri de faliment raportat la numarul total de cazuri de insolventa. "Esenta perceptiei negative a mediului de afaceri o constituie teama de frauda, iar creditorul crede ca debitorul vrea sa il fraudeze", afirma avocatul. Un alt obstacol este si restrictionarea accesarii licitatiilor privind achizitiile de lucrari publice. Desi legislatia nu interzice accesarea acestui tip de lucrari de catre companii aflate in insolventa, autoritatea contractanta este cea care are libertatea de a decide acceptarea sau excluderea insolventului din procedura. Alte riscuri sunt si pierderea partenerilor de afaceri, dar si eliminarea debitorului de pe piata de catre concurenti, daca printre creditorii sai se afla si jucatori pe aceeasi piata. Geanina Oancea distinge o alta situatie "cel putin bizara": "Creditorii pot vota negativ in privinta planului de reorganizare, desi acesta este unul fezabil, iar acestia nu trebuie sa justifice votul exprimat." Exista numeroase exemple in care statul, avand rol de creditor, refuza sa primeasca esalonat datoriile de la insolvent, preferand sa nu mai primeasca banii. In Romania, adauga Oancea, judecatorul nu poate sa confirme planul, trecand peste votul negativ al creditorilor. O buna strategie, recastigarea increderii creditorilor si rasturnarea prezumtiei de frauda sunt, potrivit managerului BDO Conti Insolvency, pasii necesari de-a lungul acestui proces.