In urmatorii ani vor fi necesare credite directionate de circa 12-15 miliarde de hrivne (1,1-1,4 miliarde de euro) pentru familiile aflate pe lista de asteptare pentru cumpararea locuintelor, a declarat guvernatorul Bancii Nationale a Ucrainei, Volodimir Stelmah, intr-un interviu citat de Kyiv Post. “Nu-i o problema pentru banca nationala sa aloce fondurile respective. Dar toti nu stiu decat sa ceara. E mult mai rentabil sa te ocupi doar de alocarea banilor si de revanzarea terenurilor; de ce ai incerca sa combati cresterea preturilor daca scumpirile aduc profituri bune autoritatilor locale sau unor politicieni?” s-a intrebat Stelmah, explicand ca programele de credite acordate de la stat, in special in constructii, au fost intotdeauna grevate de interese politice si clientelare.

Programul a fost lansat la inceputul lui aprilie, cand presedintele Viktor Iuscenko a semnat decretul “Despre unele masuri de asistenta in finalizarea unor proiecte rezidentiale aflate in faze avansate de constructie”. Decretul recomanda Bancii Nationale a Ucrainei sa asigure cumpararea de la banci a unor titluri emise de Autoritatea de Stat pentru Ipoteci, astfel incat pe baza lor sa se poata aloca imprumuturile necesare terminarii unor proiecte rezidentiale finalizate in proportie de 70% sau mai mult.

Guvernul, in virtutea aceluiasi decret, era insarcinat sa furnizeze un mecanism transparent de selectare a proiectelor rezidentiale care merita creditate, a persoanelor care ar avea nevoie sa-si amelioreze conditiile locative si deci s-ar califica pentru a primi credite preferentiale pentru locuinte, ca si a companiilor de constructii eligibile pentru ajutor de stat. In acelasi timp, guvernul urma sa monitorizeze lucrarile la proiectele finalizate cu banii statului si sa examineze problema acordarii unui ajutor de acelasi gen si pentru proiectele unde lucrarile au fost facute doar in proportie de 70% sau mai putin.

Programul a pornit cu 3 miliarde de hrivne, respectiv cate un miliard de hrivne alocate pentru Autoritatea de Stat pentru Ipoteci, Banca de Economii (Osadbank) si Banca de Stat pentru Import-Export (Ukreximbank) din fondul de stabilizare de la buget, astfel incat sa aiba suficienti bani ca sa dea credite. Estimarea initiala a Ministerului Constructiilor si al Dezvoltarii Regionale era ca pana la sfarsitul anului in curs ar putea sa fie terminate cu sustinerea statului circa 400 de proiecte rezidentiale; in cele din urma s-au primit deja cereri de finantare pentru 465 de proiecte, in valoare de 7,5 miliarde de hrivne, adica mai mult de dublul sumei alocate de la buget. Numai din Kiev au fost primite cereri pentru 52 de proiecte in valoare de peste 3 miliarde de hrivne.

Conditia pusa de guvern pentru acordarea imprumuturilor a fost ca ele sa nu vizeze case si blocuri in cazul carora un metru patrat construit ar fi costat mai mult de 8.000 de hrivne (754 de euro) in Kiev, 6.000 de hrivne in regiunile din centrul tarii si 5.000 de hrivne in restul tarii. Numai ca, in majoritatea cazurilor, plafonul fixat de stat a fost respectat intocmai, neavand nimeni interesul ca preturile pe metru patrat sa fie mai mici; asa se explica si valoarea dubla a creditelor solicitate, fata de calculul initial al guvernului, dar si remarca mai sus citata a guvernatorului bancii centrale, agasat ca programul a inlaturat de fapt orice efort de a regla preturile in functie de cerere si oferta, atata vreme cat institutiile prin care se deruleaza banii de la stat si deopotriva clientii lor s-au raportat mecanic la plafonul fixat de stat.

Paralizarea aproape totala a pietei imobiliare din cauza unei crize care a facut ca economia Ucrainei sa scada in ultimul trimestru din 2008 cu nu mai putin de 20,3% a silit autoritatile sa caute masuri cat mai energice si mai diverse de stimulare a acestui sector. Parlamentul a interzis bancilor sa creasca dobanzile la creditele ipotecare si sa treaca la executarea silita a debitorilor aflati in imposibilitatea de a-si mai plati ratele. A fost luata in calcul si propunerea ca banca centrala sa vanda in fiecare an bancilor cate 200 mil. dolari, la un curs de schimb bun, pentru ca ele sa poata compensa creditele ipotecare neperformante. Bancile au salutat propunerea, numai ca au apreciat ca suma ar fi prea mica pentru a acoperi toate datoriile si “ar deschide calea unor abuzuri”.